PĂPĂLĂUL (Physalis alkekengi)
Se numeste atat de sofisticat de zici ca cine stie ce minune o mai fi si asta. Daca te duci in supermarket si le vezi esti tentat sa le iei ca deh sunt venite de peste mari si tari si sunt foarte bune.
Eeei, aflati ca pe coasta la tara,in comuna in care m-am nascut e plin de physalis. Toti ne ferim de boabele rosii ca zicem ca-s otravitoare. In toamna i-am zis lu’ unchiu Sergiu sa culeaga si sa manance ca sunt sanatoase si a zis sa mananc intai eu sa vada daca mi-e rau, ca el nu mananca d’ alea de se pun in vaza.
Dar hai sa vedem despre ce e vorba:
Planta este ruda cu vinetele sau rosiile, are frunze mari de forma romboidala cu margini usor ondulate si varf ascutit. Frunzele, tulpina si florile sunt acoperite cu perisori foarte fini. Infloreste toamna si face flori micute de forma pentagonala alb-galbui si un caliciu care la maturitate are forma unui lampion portocaliu cu pereti subtiri ca de hartie ce protejeaza la interior un fruct micut rosu-portocaliu de dimensiunea unei cirese mici.
Intr-un dictionar vechi romanesc (Saineanu, 1929), papalaul este prezentat astfel:
“O planta solanee cu flori albe-galbui, cu fructul ros in forma de boaba de dimensiunea unei cirese inchis intr-un calice ros si unflat ca un balon. Poporu-l intrebuinteaza ca medicament contra bubei rele si durerii de masele. Fructele lui is diuretice.”
In medicina antica, papalaul este folosit ca diuretic, antiseptic, regulator al activitatii ficatului si chiar ca sedativ sau laxativ. Se foloseau comprese cu zeama fructelor si frunzelor zdrobite pentru furunculoze, eriteme si dureri reumatismale.
Fructul este bogat in cantitati mari de vitamina C, minerale, acid citric, zaharuri si mucilagii. Mai contine alcaloizi care ii dau un gust acrisor cu tenta amaruie.
Din aceste fructe strabunicele noastre faceau dulceturi, marmelade si bomboane. Eu le adaug in salata, dau un gust deosebit.
Astazi, unele restaurante utilizeaza papalaul ca fruct decorativ la prajituri dar folosesc Physalis peruviana, necunoscand detalii despre papalaul romanesc.
Mai dragii mei, haideti sa ne uitam si in ograda noastra si sa folosim bogatiile solului nostru.
Eu abia astept sa merg la tara unde m-am nascut sa vad cum ii merge coastei pline de papalau autohton pe care o sa-l savurez la toamna cu unchiu’ Sergiu, o sa-l invat sa faca salata si dulceata si nu ma opreste nimeni dupa aia sa pun lampioanele in vaza.
Cu drag,
Vania Tatu (consilier in nutritie) si Papalau cel frumos si gustos
