E o acţiune psihologică sistematică, planificată şi intenţională, având la bază un sistem teoretic şi conceptual bine pus la punct şi care este exercitat de un psihoterapeut calificat – medic sau psiholog.
- Ntilizează metode şi acţiuni specifice şi nu poate fi confundată cu simpla acţiune de sfătuire pe care o exercită un prieten, o rudă sau un preot.
- Nu-si propune o restructurare ampla a personalitatii, ci doar o inlaturare a simptomelor.
- Contine un set de procedee menite sa elimine o serie de reactii dezaptative, de comportamente nedorite si sa elaboreze noi metode de comportament eficiente, care sa-i permita individului sa faca fata vietii cotidiene.
- Se aplică cu precădere la categoria tulburărilor nevrotice şi psihosomatice şi într-o mult mai mică măsură la psihotici sau la subiecţii cu tulburări de personalitate.
- Nu beneficiază de psihoterapie subiecţii cu deficienţe mintale, care sunt incapabili să înţeleagă sensul interpretărilor realizate de terapeut, cei care nu pot stabili contacte sociale calde (schizofrenii în remisie, psihopaţii schizoizi).
- Altă categorie de clienţi sunt subiecţii normali care doresc să-şi optimizeze funcţionarea în plan psihic şi somatic. Pentru aceştia, psihoterapia devine un fel de reglare psihică.
Obiectivele psihoterapiei:
- scoaterea clientului din criza existentiala in care se afla.
- eliminarea sau reducerea simptomelor.
- intarirea EU-lui si a capacitatii integrative a clientului.
- rezolvarea sau reconstruirea conflictelor intra psihice.
- modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate mai mare de adaptare la mediu.
- reducerea sau inlaturarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportsmente de tip dezadaptat.
- modificarea opiniilor eronate pe care le au clientii despre ei si despre lumea inconjuratoare.
- dezvoltarea unui sistem clar a identitatii personale
Factorii de apreciere a succesului in cadrul unei psihoterapii:
- Trairea subiectiva a clientului (disparitia simptomelor
- Recunoastrea sociala (progresele realizate in profesie, familie, etc)
- Materializarea expectatiilor terapeutului in ce priveste modificarile realizate in sfera personalitatii si comportamentului clientului.
Conceptele de baza ale psihoterapiei:
- de intarire sociala (principiul intariri : manipularea stimulilor ambianti, astfel incat comportamentul nedorit sa fie descurajate, iar cele dezirabile recompensate.)
- de control a comportamentelor.
Terapeutii comportamentalisti se ocupa de comportamentul observat si de conditiile de mediu care il modeleaza. In aceste conditii, psihoterapia trebuie inteleasa ca un proces de invatare, iar nevroza este considerata un fenomen invatat (prin aceasta ea isi pierde caracterul misterios). Reactiile, emotiile, deprinderile cu caracter dezaptativ au fost achizitionate de-a lungul vietii pacientului si s-au fixat pentru ca i-au permis acestuia sa evite anumite experiente traumatizante. Aceste experimente negative tind sa se repete nu doar in prezenta stimulilor ce le-au creat ci si in situatii asemanatoare.
Terapeutii experentialisti
- dedicata depasirii experientelor umane obisnuite, fiind orientata pe gasirea unui sens al vietii.
- Demersul experential pune accentul pe valorificarea disponibilitatilor umane si are ca obiectiv contracararea alienarii (instrainarii).
- Specialistii in terapie critica terapiile dinamice si pe cele comportamentale, considerand ca acestea ar transforma individul in automat.
- Omul este considerat ca o entitate activa autoformativa, cu un potential psihic latent.
- Tehnicile sunt de autoperfectionare, axate mai putin pe vindecare, simptom sau boala.
- Scopul terapiei consta in constientizarea de catre client a propriului eu sau atingerea unui nivel superior de constiinta.
Pun accent pe autodeterminare, creativitate, autencititatea fiintei umane, pe demersul de integrare corporal-spirituala. La baza acetsi orintari se afla filosofia europeana precum si experienta unor culturi orientale.
- Tulburarile psihopatologice sunt considerate expresii ale scaderii potentialului uman sau a pierderii legaturii cu eul. Aceasta pierdere a unitatii nu este datorata unor conflicte inconstiente, ci pierderii sensului existentei si blocarii posibilitatii de manifestre a eu-lui.
- nevroza devine o expresie a disperarii existentiale datorate instrainarii eu-lui de el insusi
- anxietatea este teama omului de a se confrunta cu limitele sale (moartea, sentimentul neputintei)
- Idealul psihoterapiei este crearea omului spontan, autentic, activ si creativ.
Terapia pune accent pe trairea emotiilor si trairilor indiviaduale. Aceasta traire este mai curand un proces afectiv decat unul cognitiv.
Schimbarea terapeutica rezulta in procesul taririi experientei, si practic prin intelegera unor semnificatii profunde a experientelor de viata.
Una dintre ideile de baza ale acestei teorii este: orice organism are in el tendinta innascuta de a-si dezvolta calitatile la nivelul optim, de a tinde spre sanatate si perfectiune. (Carl Rogers)
Relatia terapeutica este una umana, mutuala, incarcata afectiv, in cadrul careia fiecare dinter cei doi parteneri inceaarca in mod sincer si deschis sa comunice prin mijloaceverbale sau nonverbale.
Terapeutul nu intra in relatie ca specilaist, ci mai ales ca fiinta umana. Relatia nu este de tip parinte-copil, profesor-elev, ci o relatie echilibrata, cum ar fi cea dinter prieteni sau soti..
Printre tehnicile mai cunoscute tehnici experentiale se afla:
- tehnica imaginatiei dirijate
- tehnica dialogului mutual
- tehnici de relaxare musculara (relaxarea nu este centrata pe scop, in comparatie cu the cognitiv-comportamentale)
- tehnici orientate pe controlul respiratiei
- tehnici de gimnastica, masaj, presopunctura.
Pentru atingerea obiectivului (unirea trupului cu mintea si spiritul), terapeutul utilizeaza tehnici de meditatie prin care se urmareste transcederea ego-ului individual si contopirea lui cu constiinta universala. Se utilizeaza exercitii de concentrare a atentiei, de dezvoltare a vointei.
Orientarea experentiala cuprinde 3 directii:
- filosofica: are la baza filosofia existentialista europeana, tehnica utilizata fiind cea a dialogului mutual (In special)
- psihosomatica: pune accentul pe concentrarea asupra senzatiilor corporale, ca si tehnici, foloseste gestalt terapia, somatoanaliza, analiza bioenergeticametoda striagtului primal.
- spirituala: apropiata de cea religioasa, pune accentul pe experienta transcedentala. Aceasta directie urmareste atingerea unor nivele superioare de constinta. Se foloseste relaxarea, meditatia, antrenamentul vointei, meditatia transcedentala.
