Eram disperată când am ajuns la SOMA. Aveam o dermatită oribilă pe faţă după ce un dermatolog încercase să mă vindece. Aveam faţa arsă şi infectată. Noroc că era iarnă şi mă puteam ascunde după un fular.
Îmi spusese cineva că Dna Anca Golea e singura care mă poate vindeca.
Când am intrat în căsuţa SOMA am ştiut că sunt acasă şi acolo îmi voi găsi alinarea şi mă voi vindeca.ŞI AŞA A FOST – M-AM VINDECAT.
M-a întâmpinat Dna Anca Golea – o doamnă de excepţie, care deşi mă vedea pentru prima oară m-a sărutat pe acea leziune şi mi-a spus că mă va vindeca cu cremele dumneaei. Nu numai că m-am vindecat în câteva săptămâni, dar mi-am recăpătat şi optimismul datorită căldurii cu care am fost primită.
Îi doresc Dnei Anca Golea să aibă parte de iubirea şi căldura adunată de la toţi cei cărora le-a oferit-o când aceştia au avut cea mai multă nevoie.
Am avut ocazia de asemenea să-l ascult pe Dl Iovu, un om deosebit. Întradevăr muzica lui este divină, nu mă mai satur să o ascult. Ar trebui să o asculte toată lumea, poate devenim mai buni.
Eu cred că Dumnezeu mi-a îndreptat paşii către Centrul Holistic. Oamenii de aici sunt nişte persoane minunate pe care nu-i întâlneşti oricând şi oriunde, aşa că dacă vă doare ceva sau vă doare sufletul, venţi aici la SOMA şi vă veţi vindeca! Eu aşa am făcut.
Vania Tatu!
Vocea Sufletului
ADRESA NOASTRA
CENTRUL HOLISTIC SOMA
str. Anton Pann 17B
sector 3, Bucuresti
tel: 0040 372.778.392
0731. 010.818, 0723.484.061
Email: office@holisticsoma.ro
Luni-Sambata: 10.00-20.00Abonează-te!
Calendar Evenimente
-
Căutare
Facebook
-
Postări recente

O prietenă mă întreba dacă într-adevăr înveţi să desenezi în urma workshop-ului. I-am răspuns absentă că da, ca şi cum m-ar fi întrebat ce culoare avea maşina care m-a lovit. Este un amanunt lipsit de importanţă. Parcă nici nu mai poţi fi surprins de armonia formelor pe care le-ai trasat după patru zile, pentu că ai reuşit să înţelegi, în tot acest timp, armonia din tine.Mai important este felul în care reuşeşti să vezi dupa ce ieşi de acolo. Înveţi să observi contururile, luminile şi umbrele. Doar că nu le mai vezi doar pe obiecte, ci şi în oameni. În tine. Poate că nu vroiai să-ţi descoperi atâta întuneric înăuntru… dar nu l-ai fi aflat decât confruntat cu tine, cu poza ta în faţă, desenându-ţi portretul, încercând să te re-creezi, linie cu linie. Nimic nu scapă creionului. Eşti obligat să te priveşti în ochi şi să te vezi, cu lumini şi umbre. Şi să te iubeşti, ca şi pe o operă de artă care nu poate fi corectă sau greşită, doar unică.După patru zile, te ridici de la masa mai uşor. Undeva, în spaţiul dintre minţile preocupate să înţeleagă, s-au ciocnit şi transformat în praf toate pietrele de pe inimi. Nimeni n-a rostit vreun cuvânt şi, totuşi, toată lumea a înţeles. Emisfera stângă e prea ocupată să pună întrebări. Însă cea dreaptă, când e lăsată să respire, are timp să-i răspundă. În câteva zile, mi-am invăţat mintea să rostească primele cuvinte.

